Despre mine

Fotografia mea
Ruginoasa, Romania
Întrebare de logică: „Te afli într-o cameră întunecată, fără geamuri sau curent electric. Pe masă sunt o lampă, un felinar, lumânări și o cutie de chibrituri cu un singur băț bun. „Ce aprinzi întâi?” Răspunsul e logic „Chibritul!”. Pentru mine, cuvântul scris e lumina din acea cameră întunecată. E puterea de a pune pe hârtie, reală sau virtuală, tot ce altfel n-aș avea curaj să spun în viața de zi cu zi. Vladimir Bukovski spunea „hârtia scrisă arde mai greu". Dacă am trăi într o lume plină de cuvinte, focul ar aduce doar lumină.

sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Pe campurile Flandrei

          11 Noiembrie 1918 , intr-un vagon al unui tren militar francez , in padurea Compiegne , la aproximativ 80 km de Paris , puterile Antantei si Imperiul German semnau armistitiul care , dupa patru ani jumatate de razboi , aducea pacea in Europa . Razboiul se terminase , Europa era distrunsa , iar 30 milioane de soldati si civili nu mai erau printre noi .

  John McCrae , probabil nu ati auzit prea multi acest nume , dar de acest personaj se leaga o frumoasa initiativa care a fost initiata , la inceput , in tarile din Commonwealth , pentru ca apoi , in ultimii ani , sa devina una la nivel European . In aceasta zi , in semn de respect si de amintire pentru eroii cazuti in Marele razboi , se poarta o floare de mac sau de bujor la butoniera . Si cei care v-ati uitat azi la stiri ati sesizat acest lucru cu siguranta . 
 Sa revenim insa la John McCrae , locotenent in cadrul armatei Canadiene , medic militar mai exact . In mai 1915 acesta era , impreuna cu alte divizii ale armatei Canadiene , in apropiere de Ypres , pe teritoriul Flamand al Belgiei , locul unde s-a cnsumat unul dintre multele maceluri ale Primului razboi mondial . 

   Locotenentul McCrae nu a ramas in istorie prin fapte de arme , probabil ca a salvat multe vieti , ca medic militar , probabil ca a si luptat alaturi de camarazii sai , nu a fost insa ranit si nici nu a avut parte de o moarte eroica . A murit in ianuarie 1918 de pneumonie si de subnutritie , soarta comuna a soldatilor acelor timpuri , fie ca erau francezi , canadieni , romani , rusi sau germani . A ramas in memoria comuna pentru o poezie , poate cea mai celebra si dramatica poezie scrisa in transeele Marelui razboi ; " In Flandra fields - Pe campurile Flandrei " 

  Era dimineata zile de 3 Mai 1915 , soldatii , mii , sute , cine i mai numara , francezi , belgieni , canadieni , germani , copii tineri , zaceau intinsi in sange si noroi pe campurile de la Ypres . In jurul lor , maci , bujori si soare ... Florile cresteau pentru toti deopotriva , pentru acei tineri soldati morti in numele unui ideeal pe care nu au mai ajuns sa-l traiasca sau sa-l inteleaga ... Pe campurile Flandrei intre 22 aprilie si 25 mai 1915 , au murit peste 150 000 de soldati . Dupa razboi in amintirea lor , in amintirea acelor zile se poarta , in fiecare zi de 11 Noiembrie , flori de maci sau de bujor ca simbol al tineretii , al mortii , al puritatii . 

"

In Flanders fields the poppies blow
Between the crosses, row on row,
    That mark our place; and in the sky
    The larks, still bravely singing, fly
Scarce heard amid the guns below.

We are the Dead. Short days ago
We lived, felt dawn, saw sunset glow,
    Loved and were loved, and now we lie,
        In Flanders fields.

Take up our quarrel with the foe:
To you from failing hands we throw
    The torch; be yours to hold it high.
    If ye break faith with us who die
We shall not sleep, though poppies grow
        In Flanders fields. " 

Vara, în Flandra, maci roşii precum focul
Printre mii de cruci obrazul îşi întorcu-l,
Veghindu-ne somnul greu, de plumb, sub glie;
Deşi pe cer vesel cântă-o ciocârlie,
Sub bombe n-o auzim, n-avem norocul.
Suntem cei Morţi. Mai ieri, nu sosise-încă sorocul.
Vedeam soarele-n zori, înflorind ca siminocul;
Iubeam, eram iubiţi – azi în lut ne-am găsit locul
Pe câmpurile Flandrei.
Preia tu lupta noastră, dar nu şi nenorocul:
Căzând, spre tine noi aruncăm zălogul
Luminii, torţa-i la tine-acum, păstrează-o vie.
Rămâi sub jurământ cu noi, altfel în vecie
Nu vom avea somn – cât maci ne-or scrie epilogul
Pe câmpurile Flandrei. "