Am cautat in DEX definitia cuvintului FERICIRE ; "
Stare de multumire sufletească intensă si deplină." Asa suna definitia stintifica . Intensa si deplina ,imi vine sa zimbesc,ce inseamna, pina la urma oare, sa fii fericit pe deplin ? Sincer nu-mi amintesc cind mi s-a intimplat aceasta fericire deplina ,nici macar nu stiu daca am apucat sa o simt ,sau sa o traiesc.Azi m-au apucat intrebarile existentiale ,iar una dintre ele ar fi ;Oare de ce despre fericire se vorbeste mai mereu la timpul trecut ? " Am fost fericit.." ,sau " Atunci am fost cel mai fericit " probabil intens si deplin .Raspunsul ar fi ca aceasta senzatie nu o poti percepe cu adevarat atunci cind o traiesti,sau poate din teama de a nu pierde acea senzatie ,nu vrei sa o recunosti.Fericirea nu-i ca tristetea,adica nu o percepi la fel de repede sau de intens.Fericirea sau iubirea sint doua sentimente care se impletesc,esti fericit atunci cind iubesti,abia atunci traiesti intens acest sentiment ,atunci simti bucuria adevarat.Poate de asta vorbim despre fericire la trecut,poate de fapt de asta ne este dor,de iubire,de acel sentiment care-ti incalzeste inima desi afara ninge .Poate aceasta este clipa pe care o cautam toata viata iar unii dintre noi nu o gasim niciodata,alteori chiar daca o gasim realizam abia prea tirziu ca am pierdut-o ,ca nu se mai intoarce.Visul oricarui om este sa spuna " Sunt fericit !" ,nu doar sa o spun,ci sa o si simta ,sa simta acea senzatie intensa si deplina ,de care vorbeste toata lumea,dar pe care doar putini dintre noi au avut sansa sa-l simta.
