" Am un ceas, e o chinezărie ieftină, urâtă, şi care face un zgomot
infernal când ticăie. Efectiv, îl urăsc! Dar are un avantaj, e mare,
adică vizibil de peste tot. Când timpul trece, vrei să vezi cum i se
scurg secundele, cum fiecare tic-tac e o clipă ce s-a dus, nu mai este.
Cum măsori timpul? În secunde, minunte, bătai de puls, clipit din
gene. În viaţă trecută, în amintiri, în fiecare apus de soare sau în
fiecare fulg de zăpadă ce cade din cer? Cum socoteşti vremea pierdută ca
să o poţi măsura pe cea care vine? E singura matematică pe care aş fi
vrut să o învăţ, să ştiu cum pot aduna fiecare clipă trecută şi să o fac
nemuritoare, să transform minus în plus, să pun vremea cap la cap şi să
dea lumină, viaţă, speranţă…"
restul il gasiti aici - http://www.catchy.ro/suntem-fiinte-ciudate-asteptam-sa-treaca-timpul-si-apoi-ne-este-dor-de-el/104614
Despre mine
- florin.b
- Ruginoasa, Romania
- Întrebare de logică: „Te afli într-o cameră întunecată, fără geamuri sau curent electric. Pe masă sunt o lampă, un felinar, lumânări și o cutie de chibrituri cu un singur băț bun. „Ce aprinzi întâi?” Răspunsul e logic „Chibritul!”. Pentru mine, cuvântul scris e lumina din acea cameră întunecată. E puterea de a pune pe hârtie, reală sau virtuală, tot ce altfel n-aș avea curaj să spun în viața de zi cu zi. Vladimir Bukovski spunea „hârtia scrisă arde mai greu". Dacă am trăi într o lume plină de cuvinte, focul ar aduce doar lumină.
