Stau in fata paginei goale si albe , nu miroase nici a tus, nici a cerneala, mirosul copilariei de demult. Stau in fata ei si ma gandesc ce sa scriu, nu ca ar fi obligatoriu, nici macar votul , ca tot e la moda si aprinde pasiuni ..Stau in fata ta, hartie virtuala si incerc sa scriu, sentimente, trairi , ganduri...copilarii, poate naivitati. Stiu ca n-ai sa-mi raspunzi, ce fac eu aici, acum , e definita transpusa in realitate , care spune ca "vorbesti de unul singur ca sa te afli in treaba " ...Eu scriu de unul singur si stiu , aproape sigur, ca nimeni nu va citi ce scriu.Si asta-i mai bine. Intr-o lume plina de ineptii ale mele nu ies cu nimic in evidenta."Si atunci de ce scrii ? " m-ar intreba plictisit ego-ul meu , pentru ca am nevoie sa comunic cu cineva, i-as raspunde, si , chiar daca-i de ras , tocmai cu o hartie virtuala mi-am gasit sa o fac..Dar intr-un fel e mai bine, de tine, pagina alba si rece, nu ma pot atasa, n-am cum sa pun suflet in "relatia " cu tine, virtuala si ea..Si logic, ma pot supara doar pe mine in caz ca te uit, in caz ca te mint. Tu n-ai cum sa ma uiti, nu ? Adica asta poate veni doar din partea mea , in caz ca n-as mai "mazgali ' nimic pe aici ar fi doar vina mea , as stii asta sigur,.Hartia, virtuala sau nu , suporta multe, chiar si visele lipsite de baza ( chiar oare pana si pentru vise ne-ar trebui o baza ? ce tragic ar fi ...)... chiar si sperantele nauce ...Tu nu poti judeca pentru ca nu raspunzi, nu poti intreba "De ce ? " In seara asta imi esti cel mai aproape, ca o oglinda in care ma uit pentru a privi in spate, la trecut, la amintiri, ca o oglinda mata , ce nu arata viitorul, pentru ca intr-o oglinda nu poti vedea in fata, ci doar in spate...trecutul .De care ne este dor, sau pe care vrem sa-l uitam...
Stau in fata unei hartii albe si reci , si-as vrea ca in locul ei sa fii tu, sa te vad pe geamul din fata nu in oglinda din spare , sa-ti pot spune totul fara sa mai scriu bazaconii pe o hartie alba si rece virtuala si ea la fel ca ...Ca tine ?
